Ei simt zgomotul razelor de soare care cad peste eterna imagine a lumii
adormite în zori de zi, simt culoarea naturii îndulcită de aerul unei zile
proaspete și respirația calmă a cerului și zâmbetul lui și profită de
fiecare secundă în care pot dansa în ritmul pe care-l impune trecerea
timpului, clipă dupa clipă - fiecare dintre ele având un stil și ritm aparte.
Poate că e o percepție puțin cam copilarească asupra vieții, dar e una
frumoasă și de care mă bucur că pot să o simt.
Fiecare din noi e autorul propriei vieți, propriei povești. Autorul,
în operele sale, așează totul "așa cum trebuie" - creează un fel de ideal.
În loc să ne lăsăm duși, fără nici o amprentă proprie, de valul vieții, de
clipele care trec peste noi, am putea să nu ne lăsăm propria poveste
scrisă de alții sau alte lucruri după voia lor. Voința nu trebuie să
lipsească nimanui, voința e exprimarea speranței și dacă există
voință e suficient pentru îndeplinirea dorințelor noastre.
Mihaela Lurci
