Inicio      Adina Daniela Vidroiu
 
revista Nou Horizont nº 34
Enero 2010
 
 
 
 
 
 
 
 
  
  
 
 
 
   
 
El Tiempo en Valencia
El Tiempo en Bucuresti, Imh
Traduce acest Web în
limba română
Traductir esta Web al español
 
 
 
 
 
Locations of visitors to this page  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
  
 
  

 

 
ADINA DANIELA VIDROIU
-REDACTORA
... a estos padres que todavía nos esperan año tras año junto al fuego y con la mesa puesta
 
Existe un bonito país donde da comienzo el mar, donde las olas hacen nodos blancos como barbas despeinadas de viejos magos...”
...donde hace tiempo estaba habitado por personas humildes como Mircea el Viejo, Esteban el Grande, Avram Iancu y otros como ellos. Dignos pastores o campesinos que gustaban de decir por la noche, y sentados alrededor del fuego, poesías. No quiero hablar hoy de los grandes hombres que han hecho la historia de nuestro país, tampoco de sus actos, de sus creencias o de su valentía. No lo quiero hacer porque no soy capaz de molestar su sueño eterno y la paz que han encontrado bajo las tumbas donde   descansan. Por esto voy a recordar aquí y ahora todo lo que es nuestro porque nunca hemos querido nada ajeno y nunca hemos salido a conquistar ninguna tierra, tenemos el deber de recordar. Como testigo, tenemos nuestra historia pasada. Los rumanos siempre hemos defendido nuestro territorio aprendiendo la lección de nuestros antepasados. Ellos jamás han hecho otra cosa más que defender lo poco o lo mucho que tenían, su dignidad, sus necesidades, y con la honradez la tierra que pisaban. Con la voz profunda que nos llega desde el paso de los tiempos, ellos nos transmiten una lección de historia de la cual nos debemos sentir orgullosos, y hoy con humildad nos arrodillamos delante de sus nombres.
Rumania, su gente, tenía como costumbre reunir a las familias alrededor del árbol de Navidad. Ahora, a muchas de esas familias las ha separado circunstancias que nunca han estado en su pensamiento. Tocando este tema, la mente se me va a la imagen de mis padres. La misma imagen repetida una y otra vez cuando no tengo más remedio que dejarlos solos. Grabados en mi memoria , tranquilos y resignados, asomándose a la puerta de su casa y siguiendo con su mirada el coche que me lleva y que se hace cada vez más y más pequeño...
Con vuestro permiso (a todos los rumanos que tienen lejos a sus padres), me convierto en el mensajero de vuestros pensamientos y voy a dedicar este día 1 de DICIEMBRE de 2007 a nuestros padres.  A estos padres que todavía nos esperan año tras año junto al fuego y con la mesa puesta. Y como a todo esto se le debía poner un nombre, se le llamó, simplemente, Rumania.
Copilul, între fericire si responsabilitate
 
Apariţia pe lume a unui copil într-o familie este un prilej de mare bucurie. Dar să ai copii înseamnă în acelaşi timp să-ţi asumi o mare raspundere în ceea ce priveşte delicată misiune de a-l educa şi creşte. Primii săi ani de viaţă vor fi decisivi pentru întregul său destin. Ca să educi un copil trebuie să fii tu însuţi educat şi când spunem educat nu ne referim la faptul că ştim să salutăm , să mâncam corect sau că avem studii superioare, ci la acea artă de-a şti să creşti un copil. Există copii prost crescuţi , proveniţi din mediile cele mai rafinate şi copii cu un comportament de invidiat, crescuţi în familii dintre cele mai modeste.
 
Educaţia unui copil trebuie începuta cu 25 de ani înaintea  naşterii lui.
Din ziua în care se naşte, un copil trebuie învăţat să asculte muzică simfonică. Înainte de culcare îi puneam un disc cu muzica clasică, mai târziu nu va  putea adormi fara ea , iar când va  fi adolescent va asculta doar cand va dori.
Copii sunt dispuşi să-şi imite părinţii în ceea ce fac nu în ceea ce spun! De la vârste fragede cei mici işi fac idoli din parinţi , feriţi-vă să-i dezamăgiţi!
 
Gândiţi-vă numai la ce cruntă deziluzie il supuneţi când fiind ceva mai mare va realiza că doar el nu are voie să mintă, doar el trebuie să se spele seara pe dinţi, doar el este obligat să vorbească frumos. Dacă parintele nu face toate aceste lucruri pe care le pretinde copilului să fim convinşi că nu poate fi vorba de educaţie
 
 
Comunitatea romaneasca a devenit importanta
...atat de importanta incat unora au inceput sa le fie frica de numarul mare de romani existenti in Spania. Aceasta teama a partidelor politice, este unica batalie sigura pe care am castigat-o noi romanii. Nu este insa meritul nostru, este rezultatul campaniei permanente pe care partidele politice, presa scrisa si televiziunile au dus-o pentru defaimarea comunitatii romanesti, insa nu ar fi reusit pe deplin daca nu se bucurau de falsul patriotism al unor reprezentanti de asociatii, de acei lideri batuti deja in cuie, atinsi de paranoia, care dau impresia ca sunt mai importanti chiar decat Dumnezeu. Protagonismul si oportunismul sunt subiectele zilei...Umilinta, bunul simt, valoarea, respectul, cei sapte ani de acasa, sunt calitati utopice de care toti acesti lideri, desi putini la numar, sunt totusi destui pentru a murdari obrazul romanului cinstit si impovarat de grija zilei de maine. Nu era suficienta imaginea tavalita in noroi pe care mediile de comunicare spaniole se lupta sa o duca impotriva noastra, mai aveam oare nevoie de declaratiile populiste si inconstiente ale unor presedinti de asociatii de romani? Cine apara demnitatea celor 96% de romani care au drept de munca care isi  platesc asigurarile sociale, care isi fac declaratiile de avere si care se trezesc in fiecare dimineata sa plece la munca?
de cand Romania nu se mai mandreste cu tinerii si cu muncitorii ei? Cu ce drept un „roman”isi permite sa transforme o intreaga generatie intr-o generatie de prostituate, de hoti ori de cersetori? Cine ii da puterea unui presedinte de asociatie sa transforme un grup de oameni intr-o parcela propie, unde poate taia si spanzura cum doreste. Romanilor nu le curge prin vene sange de sclav, nici de idiot... Daca imaginea noastra este asa cum este, avem partea noastra de vina. Am devenit cu totii foarte importanti,vom avea dreptul sa votam la alegerile locale si cum suntem atat de multi, vor sa ne foloseasca. Pierd insa din vedere faptul ca votul este secret ,ca este doar un drept nu si o obligatie ,iar de capacitatea romanului de-a discerne, opina si de a nu uita, ar trebui sa tina cont.